Culturi succesive de legume

Culturile succesive reprezintă sistemul prin care pe aceeaşi supra­faţă de teren se cultivă una după alta două sau mai multe culturi într-un an.

Culturile succesive reprezintă o necesitate deoarece permit folosirea intensivă a terenului, folosirea raţională a forţei de muncă şi a mijloacelor de producţie; o eşalonare mai bună a consumului de legume; obţinerea de venituri importante la unitatea de suprafaţă.

La stabilitatea schemelor de culturi succesive se ţine seama de parti­cularităţile biologice ale speciilor, respectiv familia botanică, perioada de vegetaţie, caracteristicile sistemului radicular, cerinţele faţă de tempe­ratură, apă şi elemente minerale.

Speciile legumicole ce se succed trebuie să facă parte din familii botanice diferite pentru a evita transmiterea de la o cultură la alta a bolilor şi dăunătorilor comuni.

La stabilirea schemelor de succesiuni se aleg specii cu perioade de vegetaţie diferite, unele cu perioada de vegetaţie mai scurtă şi altele cu perioada de vegetaţie mai lungă.

Plantele cu un sistem radicular superficial trebuie să fie urmate de plante cu sistem radicular profund (sau invers), pentru a se valori­fica în mod corespunzător rezervele de apă şi elemente nutritive din sol.

Speciile mai puţin pretenţioase la căldură pot fi semănate sau plantate din toamnă, reuşind să ierneze în câmp în bune condiţii şi să se recolteze primăvara timpuriu (Ex. salata, spanacul, ceapa pentru stufat, usturoiul). Alte specii (varza, gulia, conopida) permit înfiinţarea culturilor primăvara devreme, reuşind să asigure producţii timpurii şi creind posibilitatea efectuării altor culturi.

Cerinţele plantelor legumicole faţă de apă constituie un criteriu important la stabilirea culturilor succesive, întrucât la acestea consumul de apă este ridicat.

Culturile succesive de legume pretind existenţa în sol a substanţelor nutritive necesare în cantităţi corespunzătoare.

După plantele legumicole care consumă mult azot (spanac, salată, ceapă pentru stufat, vărzoase) se vor cultiva specii cu cerinţe mai reduse faţă de acest element (tomate, castraveţi, morcov, fasole etc).

În cadrul succesiunilor speciile trebuie stabilite în aşa fel încât să se poată utiliza maşinile şi utilajele din dotare pe tot fluxul tehnologic deoarece în acest mod se diminuează consumul forţei de muncă pentru lucrările manuale.

În cadrul acestui sistem de cultură, deosebim o cultură de bază sau principală (cea care ocupă terenul o perioadă mai lungă de timp, care are importanţă economică mai mare şi care asigură producţii mai ridicate) şi culturi secundare care ocupă terenul o perioadă mai scurtă de timp şi în general asigură producţii mai mici.

Atunci când cultura secundară se cultivă înaintea culturii de bază se numeşte cultură secundară anterioară sau premergătoare, sau anticipată. Atunci când cultura secundară se cultivă după cultura de bază se numeşte cultură următoare sau succesivă.

Culturile succesive în câmp sunt foarte numeroase şi reprezintă un imperativ de intensificare continuă a producţiei de legume atât pe suprafeţe mari, cât şi pe suprafeţe mai mici deţinute de cultivatorii particulari.

În cadrul succesiunilor pot intra trei specii (situaţii mai rare) sau două specii, situaţie întâlnită mult mai frecvent .

Se urmăreşte ca terenul să fie folosit o perioadă mai lungă de timp. La elaborarea tehnologiilor de cultură se va urmări ca lucrările solului, fer­tilizarea de bază şi fazială, irigarea, erbicidarea etc. să se efectueze astfel încât să servească tuturor culturilor legumicole din succesiune.

În cazul schemelor cu trei culturi se poate recurge la înfiinţarea din toamnă a culturilor de spanac, salată sau ceapă verde (în prima decadă a lunii octombrie) recoltarea acestora va avea loc primăvara până la data de 20 aprilie, urmează înfiinţarea culturii de tomate timpurii care durează până la data de 15-20 iulie, apoi se înfiinţează o cultură de conopidă de toamnă care se desfiinţează la sfârşitul lunii octombrie.

Dintre schemele frecvente cu două culturi se pot menţiona: varza tim­purie (15 III – 15 VI) urmată de fasole păstăi (20 VI – 10 X); mazăre (10 III-25 VI) urmată de varză de toamnă (1 VII- 15 XI); conopidă timpurie (15 III- 15 VI) urmată de castraveţi de toamnă (20 VI- 30 IX); cartof timpuriu (20 III – 20 VI) urmat de varză de toamnă(25 VI – 15 XI); tomate timpurii (20 IV – 10 VIII) urmate de spanac (15 VIII – 30 IX); ceapă verde plantată din toamnă (20 IX – 1 V) urmată de vinete sau ardei gras (10 V – 10 X) etc.

Ţinând seama de condiţiile concrete ale zonelor de cultură şi unităţilor producătoare se pot efectua numeroase alte combinaţii. Literatura de specialitate subliniază rezultatele de producţie şi economice superioare, obţinute prin practicarea culturilor succesive. În zona Podişului Transilvaniei cele mai bune scheme s-au dovedit a fi: gulioare -castraveţi (cu producţia de 27,2 t/ha şi o rată a rentabilităţii de 92,7%) şi cartofi-gulii (42,5 t/ha şi 93% rata rentabilităţii) (Indrea D., 1979).

Culturile succesive de legume în sere prezintă unele particularităţi în principal datorită gamei reduse de specii cultivate.Ponderea cea mai mare o au tomatele, urmate de castraveţi şi ardei gras. Se mai pot cultiva vinete şi pepeni galbeni. Din cauza acestui sortiment limitat nu se pot aplica în practică recomandările valabile pentru rotaţii şi succesiuni cu plante legu­micole din câmp. Apar adesea situaţii în care tomatele se cultivă în suc­cesiune două sau mai multe cicluri pe acelaşi teren. Dacă se ţine seama de faptul că ardeiul şi vinetele fac parte tot din familia Solanaceae, lucrurile se complică şi mai mult. Totuşi trebuie să se ţină seama de posibilitatea efectuării dezinfecţiei termice şi chimice a solului, ca şi efectuarea culturilor fără sol, metodă extinsă foarte mult şi în ţările din Vestul Europei.

Limitarea consumurilor energetice în sere a făcut posibilă evitarea monoculturii, prin introducerea unui ciclu de salată, pe durata lunilor mai reci şi deficitare în lumină (decembrie- ianuarie). În acest scop este necesar ca încă de la începutul lunii decembrie să fie încheiate culturile din ciclul al doilea (tomate sau castraveţi), să se pregătească sera şi să se înfiinţeze cul­tura de salată cu răsaduri produse prin repicarea sau semănarea direct în ghivece nutritive. În unele sere drept cultură intermediară se cultivă gulioare şi pe suprafeţe mai mici mărar sau pătrunjel pentru frunze .

În sere culturile se realizează în două cicluri: ciclul I: iarnă-vară; ciclul II: vară-iarnă.

Cele mai răspândite scheme sunt: tomate ciclul I urmate de tomate ciclul II; castraveţi ciclul I, tomate ciclul II; ardei gras ciclul I, tomate ciclul II; vinete ciclul I; tomate ciclul II; fasole urcătoare ciclul I, tomate ciclul II, pepeni galbeni ciclul I, tomate ciclul II; ardei gras ciclu prelungit, salată etc. O combinaţie reuşită, pe o perioadă mai lungă de timp se poate realiza cu flori astfel: castraveţi ciclul I (20 XII – 20 VI), garoafe 2 ani, tomate ciclul II (10 VII – 1 XII).

În apropierea centrelor urbane şi industriale, un exemplu de folosire intensivă a terenului prin culturi succesive îl constituie fermele specia­lizate în producerea legumelor verdeţuri pentru eşalonarea cât mai îndelungată a livrării acestora (salată, mărar, pătrunjel pentru frunze, ceapă şi usturoi pentru stufat). Aceste specii nepretenţioase la căldură şi cu perioada de vegetaţie scurtă, se pot înfiinţa în fiecare lună, din martie până în noiembrie şi se pot recolta eşalonat din mai până în toamnă târziu, (Ruxandra Ciofu, 1994).

Culturi succesive de legume în solarii se practică cu foarte bune rezultate.

În solarii se pot efectua atât culturi prelungite, cât şi succesiuni de mai multe culturi, acestea reprezentând o cale de recuperare a cheltuielilor efectuate în special cu folia de polietilenă.

În ciclul prelungit pot fi cultivate ca specii principale: tomatele, ardeiul gras, vinetele, castraveţii, pepenii galbeni. În cazul efectuării cul­turilor succesive, de bază vor fi tot culturile cu mare pondere ca: tomatele, castraveţii, ardeiul gras, vinetele, varza timpurie, conopida, fasolea pentru păstăi, iar secundare: salata, spanacul, ceapa verde, usturoi verde, ridichi de lună, gulioare etc.

În cazul culturilor efectuate în solarii este foarte important să apelăm la soiuri şi hibrizi cu adaptare la condiţiile de mediu specifice şi în gene­ral, cu perioadă scurtă de vegetaţie. În acest fel succesiunile devin mai dinamice şi asigură o folosire mai intensivă a terenului.

S-au experimentat numeroase scheme de culturi succesive în solarii, asa cum se observă din tabelul 5.5.

Tabelul 5.5

Scheme de culturi succesive în solarii

Nr. Cultura Perioada semănatului Perioada plantatului Perioada desfiinţării culturii Producţia t/ha
I Tomate c.prel. Salată 15-20 I

10-15IX

20III-5IV

 15-20X

10-15 X

 15-25 III

50-70

24

II Salată, anticipată Ardei gras Ceapă verde 20 VIII- 10 XI 25 – 30 I 20 IX – 10 X

1 – 25IV

1-15X

15 – 30 III

20 – 30 IX

25 III – 5 IV

24

 25-50

 24

III Salată, anticipată Tomate ciclu scurt Castraveţi 20 VIII- 10 IX 15-20I

25 – 30 VI

20 IX – 10 X 20 III – 5 IV 25-30 VII 15-20 III

20 VII

 1- 10 X

18-20

 25-40

 20-30

IV Spanac,anticipat Vinete Salată 1 -10X

25 – 30 I

 5 – 10 IX

5-15IV

15-20X

20 III-5 IV

 10- 15 X

20 – 30 III

15

30-40

 20

V Ceapă verde, anticipată Castraveţi Salată 5-10 III

 25 – 30 VI

1 – 15X

5-15  IV

25 – 30 VII

25 III – 5 IV

 20 – 25 VII

20 IX- 10 X

24

45-60

24

VI Salată, anticipată Castraveţi Fasole verde 20 VIII – 10 IX 5- 10 III

25-30 VII

20 IX- 10 X

 5 – 15 IV

25 – 30 III

20 – 25 VII

15 -20X

18-20

 45 -60

15

 

Cercetările efectuate la l.C.L.F. Vidra au evidenţiat pentru sudul ţării următoarele schme: răsaduri diverse urmate de castraveţi, apoi salată; varză timpurie urmată de tomate; tomate timpurii urmate de castraveţi, apoi salată de toamnă; salată urmată de castraveţi timpurii, apoi conopidă de toamnă; salată urmată de ardei gras şi din nou salată; varză timpurie, ardei gras şi salată (Didina Posea şi colab., 1978),

În solarii, mai mult decât în câmp, se practică 3 culturi într-un an prin extinderea culturilor anticipate (înfiinţate din toamna anului anterior) care primăvara foarte devreme sunt protejate cu folie de polietilenă ţi se recol­tează extratimpuriu permiţând o utilizare mai intensivă a terenului.

Culturi succesive de legume în răsadniţe. Şi răsadniţele se pot folosi cu succes la obţinerea culturilor de legume în tot cursul anului. Ele sunt folosite în principal pentru obţinerea răsadurilor. După scoaterea răsadurilor se pot efectua culturi de pătlăgele vinete, tomate, castraveţi, ardei gras, gulioare, ardei iute.

 CULTURI ASOCIATEDE LEGUME

Culturile asociate, sau intercalate, sau paralele, prezintă sistemul în care pe aceeaşi suprafaţă de teren se cultivă două sau nai multe specii. Asocierea se poate extinde pe toată perioada de vegetaţie sau numai pe o etapă din aceasta. Prin asocierea a două sau mai multe culturi legumicole se asigură o folosire deosebit de intensivă a terenului şi a spaţiilor de cul­tură, obţinându-se o producţie superioară la unitatea de suprafaţă fără cos­turi suplimentare deosebite.

Şi în acest caz există o cultură principală (de bază) şi alta secundară (asociată).

Cultura principală are importanţă economică mare, ocupă terenul o perioadă mai lungă de timp, este mai pretenţioasă faţă de lumină. În această categorie sunt cuprinse speciile legumicole care se cultivă la dis­tanţe mai mari între rânduri şi pe rând ca: tomate, ardei, vinete, varză, conopidă, gulie, fasole urcătoare. În fermele mici, private, se pot folosi pentru asociaţii şi alte specii, cultivate la distanţe mai mici: morcov, fasole oloagă etc.

Cultura secundară se caracterizează în general printr-o perioadă de vegetaţie mai scurtă, adesea şi prin habitus mai redus şi pretenţii mai reduse faţă de lumină. Aceasta se poate înfiinţa înaintea, în acelaşi timp, sau după înfiinţarea culturii de bază. Din această grupă fac parte speciile: salată, ridichi de lună, spanac, ceapă verde, gulioare, fasole oloagă, mărar etc.

La stabilirea schemelor de culturi asociate trebuie să se ţină seama de următoarele particularităţi:

cultura secundară ocupă terenul până în momentul în care cultura principală începe să acopere solul cu aparatul foliar sau la sfârşitul perioadei de vegetaţie a acesteia;

legumele ce se intercalează explorează straturi de sol la diferite adâncimi, culturile secundare având o înrădăcinare mai superficială (salată, spanac, ridichi de lună, ceapă verde) decât cele din cultura de bază (tomate, ardei, pepeni);

asocierea culturilor se face prin dispunerea alternativă a rândurilor sau benzilor plantei principale cu acelea ale culturii secundare;

cele două specii cultivate asociat pot aparţine aceleiaşi familii botanice. În unele cazuri se pot cultiva asociat soiuri diferite, aparţinând aceleiaşi specii. De exemplu pe intervalele dintre rândurile de tomate susţinute pe spalier, pentru a folosi mai intensiv terenul, se pot cultiva tomate pitice nesusţinute, sau se pot asocia soiuri urcătoare de fasole cu soiuri oloage sau castraveţi susţinuţi pe spalier cu plante lăsate pe sol;

în general se recomandă asocierea plantelor cu talie diferită;

cerinţele faţă de factorii de mediu ale speciilor asociate trebuie să fie cât mai apropiate. În general se obţin rezultate mai bune atunci când speciile secundare prezintă pretenţii mai reduse faţă de lumină, mai ales atunci când specia principală are o talie mai înaltă;

mecanizarea lucrărilor de întreţinere devine mai dificilă decât la cul­turile pure, de aceea, în special pe suprafeţe mari, se recomandă plantarea culturii secundare de-a lungul rândurilor (şi nu între acestea), între plantele culturii principale. Din această cauză culturile asociate se reco­-
mandă mai ales în fermele mici, în spaţii protejate, unde nu împiedică mecanizarea lucrărilor;

aplicarea tratamentelor pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor capătă o însemnătate deosebită, determinată de prevenirea poluări pro­duselor şi fitoxicitatea unora dintre acestea;

la elaborarea tehnologiei se va urmări asigurarea condiţiilor pentru creşterea şi dezvoltarea optimă a tuturor speciilor cultivate asociat, pornind de la ipoteza că va creşte consumul de apă şi substanţe hrănitoare.

Sunt prezentate în literatura de specialitate şi cazuri particulare de culturi asociate, cum ar fi “cultura în culise” – realizată prin intercalarea între rândurile de plante legumicole a unor plante cu port înalt (porumb, sorg) cu rol de protecţie contra curenţilor reci de aer sau “cultura în amestec” – obţinută prin amestecarea seminţelor din planta principală cu o cantitate mică de alte seminţe în scopul realizării unui semănat mai uni­form, în acest caz, cultura secundară serveşte şi ca plantă indicatoare (morcov, cu ridichi de lună sau mărar, ceapă cu mac) (Ruxandra Ciofu, 1994).

Culturi asociate de legume în câmp. Se aleg în primul rând culturile la care se practică intervale mai mici între rândurile de plante. Între rân­durile de tomate timpurii se pot cultiva: varză timpurie sau salată, fasole oloagă, morcovi, gulii, conopida, bulboase. Între rândurile de tomate de vară-toamnă susţinute pe spalier se pot cultiva fie speciile enumerate, fie şi tomate pitice, ardei, vinete, varză de toamnă, ridichi, sfeclă roşie. Între rândurile de castraveţi susţinute pe spalier se pot cultiva tomate pitice, ardei, vinete, fasole oloagă, castraveţi pe sol etc. (Voican V., 1988). Culturile perene în primii ani se pretează la culturi asociate de fasole, tomate, ardei etc.

Pe lângă culturile legumicole asociate se pot folosi şi asocieri cu alte culturi, de exemplu porumbul, floarea soarelui, sorg etc. în prima parte putându-se cultiva asociat salată, spanac, ridichi de lună etc. (tabelul 5.6).

Tabelul 5.6

Culturi de legume intercalate tn porumb (în grădini şi microferme)

(după StanN., 1992)

Cultura Perioada de Distanţa între plante Producţia (t/ha)
  semănat plantat pe rând (cm)  
Varză timpurie 20.01 -5.02 5-20.03 40 10-12
Conopidă timpurie x 20.01 – 10.02 15 – 30.03 40 7-8
Porumb xx) 15 -20.04 - 20 7-8
Salată 10-15.02 10-15.03 20 5-6
Fasole de grădină 20 – 30.04 - 5 8

x Porumbul se seamănă la 90 cm între rânduri. Între rândurile de porumb se intercalează câte două rân­duri de legume distanţate la 70 cm unul de altul (varză, conopidă, salată) sau 30 cm (fasole de grădină)

xx) Culturile de varză şi conopidă timpurie se înfiinţează prin răsad repicat în cuburi nutritive cu latura de 5 cm.

Culturile asociate de legume în solarii şi sere-solar. Aceste construcţii necesită cheltuieli mari, de aceea trebuie folosite cât mai inten­siv, o cale foarte eficientă fiind folosirea culturilor asociate. Trebuie avut în vedere că speciile legumicole cu cea mai mare pondere în solarii sunt: tomatele, castraveţii, ardeiul, vinetele, fasolea urcătoare, pepenii galbeni. În cazul acestor culturi cu talie înaltă, se obţin rezultate bune la culturile asociate, atunci când acestea sunt efectuate primăvara devreme, uneori fiind înfiinţate chiar înaintea culturilor de bază. În acelaşi scop trebuie folosite specii legumicole cu perioadă scurtă de vegetaţie sau să se aplice metode de cultură care să scurteze perioada de timp de la înfiinţarea cul­turilor asociate până la recoltare.

Pentru asociere, în solarii, se pot folosi: salata de căpăţână, spanacul, ceapa verde, ridichi de lună, pătrunjel pentru frunze, mărar, gulioare. Scurtarea perioadei de timp până la recoltare se asigură prin folosirea răsadurilor repicate în cuburi nutritive (salată, gulie, varză timpurie, conopidă timpurie) şi prin folosirea materialului de plantat vegetativ: arpagic şi bulbi mici pentru obţinerea de ceapă verde, bulbi de usturoi, rădăcini mici de pătrunjel pentru frunze etc.

Schemele de înfiinţare a culturilor vizează folosirea cât mai completă a suprafeţei utile, folosindu-se în acest scop atât intervalul dintre rândurile de ia cultura de bază, cât şi la cele asociate .

Culturi asociate de legume în sere. În sere se cultivă cu prioritate tomatele şi castraveţii. Tomatele se pretează mai bine pentru culturi asoci­ate, deoarece majoritatea speciilor folosite în asociaţii au cerinţe moderate şi reduse faţă de căldură.

Pentru asociere se folosesc cu precădere salata pentru căpâţână, gulioarele, spanacul, ceapa de arpagic, usturoi verde, ardei iute, mărar, pătrunjel pentru frunze.

Tomatele se pot asocia cu salata şi alte verdeţuri sub registre (mărar, pătrunjel) .

Castraveţii se pot asocia şi cu tomatele. Pe intervalul dintre rândurile de castraveţi se cultivă un rând de tomate care se vor cârni la 4 inflorescenţe. Până ce castraveţii cresc şi încep să umbrească se asigură legarea fructelor de tomate. Castraveţii, pepenii galbeni, fasolea urcătoare se pot asocia cu ardeiul iute, vinetele se pot asocia cu salata, ardeiul iute. Pentru folosirea şi mai intensivă a spaţiilor pe registrele de încălzire către capete se pot aşeza lădite din plastic în care se cultivă ardei iute. Pe marginea aleilor principale se pot produce răsaduri destinate culturilor legumicole din câmp.

Culturile asociate în răsadniţe. Şi în răsadniţe se pot efectua unele cul­turi asociate. Astfel, în cultura de bază de castraveţi se asociază salata pen­tru căpăţână, ridichile de lună, spanac, morcov etc. În culturile de tomate, ardei, vinete se va asocia salată, ceapă verde, ridichi de lună, mărar etc.

This entry was posted in Leguminoase and tagged . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>